Solicita Oferta Corporate

Ciocolata. Zece reguli de bună purtare

Ciocolata. Zece reguli de bună purtare

Ciocolata. Zece reguli de bună purtare
Să ne înțelegem de la bun început: când spun, când mă gândesc la, când invoc, când tânjesc după ciocolată, asta nu are nicio legătură cu batoanele cleioase, gumilastice, hiper-calorice, care cad ca niște conuri înghețate contra câteva fise în automatele de la metrou.

Ciocolata mea se desprinde fie din tablete rectangulare, fie se despoaie cu mâini mai înfrigurate și așteptări mai febrile decât ale unui puber din ambalaje strălucitoare, ferecate cu funde cochete. Spuneți-mi snob (n-ar fi prima oară), dar ciocolata, ca și parfumul sau vinul, reclamă un set de reguli pentru a-i da voie să fie răsfăț:

1.      Ciocolata nu se mănâncă. Dați pe gât un pahar de grand cru? Vă astâmpărați setea cu un millesime? Nici ciocolata nu se mănâncă de foame. Pentru asta aveți batoanele de automat. Ciocolata se onorează.
2.      Ciocolata nu se mestecă. Tocați-o între dinți și tot ce veți obține va fi un gust unilateral, dulce și perfect ubliabil, care seamănă cu toate celelalte derivate de ciocolată pe care le cunoașteți. Lăsată să se dizolve lent în gură, o trufă sau o pralină o să vă scalde bolta palatină cu un concert de senzații care vor evolua de la catifea la amintirea celei mai picante călătorii.
3.      Ciocolata se cunoaște. În teorie. Pentru că practica ar trebui să o depășească întotdeauna. Asta înseamnă că orice informație privind proveniența untului de cacao, specificul plantației, atelierul dintr-un mic sat francez unde a fost manufacturată, numărul de telefon al lui Juliette Binoche, ar trebui să sporească experiența gustului.
4.      Ciocolata se povestește. Pentru că are istorie. De la boabele de cacao pisate, amestecate cu păstaie de vanilie și apă fierbinte, darul lui Montezuma, până la reducțiile moleculare de astăzi.
5.      Ciocolata se combină. Cu verbină, lămâie, portocală, lemn dulce, sare roz de Camargue, ghimbir, mușcată, cardamom, piper, zmeură, lavandă, miere. Cu lapte, evident, inclusiv de bivoliță, cămilă sau capră. Cu alune și nuci (de Macadamia, de cola), violete, yuzu, susan, scorțișoară, piersică, șofran sau Marc de Champagne. Mariajul între tipurile de cacao poate avea, și el, rezultate inedite, deși puritatea unui monovarietal criollo (cel mai rar tip de cacao) are prestigiul și exclusivismul unui artefact de licitație. Ciocolata se combină cu vânat, coaste de porc, chilli con carne, soufflé de conopidă, curcan, enchiladas, vinete la grătar și, în general, minți destupate, care nu se fâstâcesc în fața mix-ului de texturi și senzații.
6.      Ciocolata se variază. În creme, pulberi, înghețate, unturi, emulsii, un întreg univers al savorii care declină la infinit inefabilul inițial.
7.      Ciocolata se extrage conformismului. O știm dulce, cremoasă, reconfortantă. Poate fi prăfoasă, iute, amară, proaspăt-răcoroasă, dur pământie (ați gustat vreodată ciocolată 99%?) Important e să nu o exilați în zona lui NU doar pentru că e altfel. Altfel, în ciocolaterie, e, în primul rând, DA.
8.      Ciocolata se prețuiește. Uneori cu bani neverosimil de mulți, pentru că, în spatele etichetei, stau ingrediente, compoziții și viziuni care frizează genialitatea.
9.      Ciocolata se oferă cu aceeași bucurie cu care se primește. Dacă destinatarul nu e diabetic, sectant, supraponderal sau lobotomizat, ciocolata e un cadou care nu dă greș niciodată.
10.  Ciocolata se respectă. Cu timp, cu moderație, cu fidelitate și conștiința autenticei fericiri.

Autor
Marius Constantinescu
Facebook Twitter Pinterest

« Inapoi la Blog